Îmi plac foarte mult ușile acelea vechi, se potrivesc de minune cu rochia și picioarele desculțe ale Anei, dau un aer de basm, de poveste, de iz vechi. Reflecția de pe geamul din dreapta este foarte frumoasă, se încadrează bine în cadru.

Nu îmi plac floricele de la baza cadrului. Eu înțeleg că nu puteai să le smulgi cu barbarism, însă, așa cum apar în cadru, parcă alungă un pic privirea de la ce contează cu adevărat, mi se par total rupte de firul "poveștii". Alt lucru care nu îmi place prea tare este aspectul foarte lucios al fotografiei și pielea mult prea luminoasă a Anei (are monitorul meu probleme?), nu se pupă deloc cu acel iz vechi care emană din decor.

Titlul cred că este bine ales, într-adevăr, cadrul pare a face parte dintr-o poveste, una care necesită neapărat o continuare.